Anul în care nu-ți va fi dor, Louana Popovici

“Nu te lupta să schimbi mentalitatea oamenilor, fii sincer cu tine și fii așa cum ești:ciudat, vorbăreț, naiv.”

Este trecut de miezul nopții, și după două zile am terminat de parcurs un drum lung și tumultos pe la mine prin suflet, citind cartea “Anul în care nu-ți va fi dor”.

Inițial am crezut că voi citi o poveste despre durerile ce rămăn în urma unei despărțiri urmată de o nouă poveste de dragoste.

Însă ceea ce am găsit ascuns între aceste pagini, sunt gândurile unui suflet și etapele vindecării sau acceptării în urma fiecărui pas pe care îl facem în viață.

Încă de la prima pagină m-am întrebat dacă într-o altă galaxie există o clonă a noastră cu aceleași trăiri și sentimente și dacă am avut ocazia să îi povestesc autoarei, Louana Popovici ce mai e pe la mine prin suflet, ca mai apoi dumneaei să le așterană în rânduri pe pagini îngălbenite de timp.

E o carte pe care trebuie neapărat să o citești atunci când te simți ciudat, când parcă știi ce vrei și nu știi ce vrei, când simți la tine în suflet că se apropie un uragan și că nu vei reuși să ieși din teafăr/ă din el.

Trebuie citită atunci când te simți singur/ă și nefericit/ă pentru că nu ai curajul să îți accepți gândurile și nici curajul să te pui pe primul loc în propria viață. Când simți că te învârți într-un cerc vicios al neputinței.

Citind gândurile Louanei Popovici, am reușit în sfârșit să îmi fac curaj și să fac o plimbare la mine în suflet și să descopăr că nu am reușit să fac pace cu trecutul meu ci doar m-am ascuns în spatele negării.

Am descoperit că deși consider că îmi ofer primul loc în propria viață, de fapt tind să ascult de cei din jur și să fac ceea ce ei consideră că îmi aduce împlinire și mă scald mereu într-o tristețe pe care nu reușesc să o alung.

Mi-am dat seama și de faptul că mă plâng de timp, dar nu fac nimic să mă bucur de el și de mine, cea care sunt acum, sau dacă o fac nu o fac așa cum merită sufletul meu ce a trecut prin furtuni și nu și-a pierdut din strălucire.

Mi-am amintit că suntem oameni și că suntem încărcați de calități și defecte, că putem greși, că avem momente în care ne prăbușim sub ploaia de alegeri și că ne putem rătăci de noi înșine atunci când renunțăm la noi pentru dorințele celor dragi.

Mi-am amintit că fericirea este în mine nu în ceea ce îmi oferă cei din jur. 

Mi-am amintit că puterea se află la mine în suflet și în curajul de a-mi exprima cu sinceritate trăirile și sentimentele fără teama de a fi judecată de societate.

Mi-am amintit că nu trebuie să am așteptări decât de la mine și nu de la oameni pentru că oamenii trec prin viața noastră ca un tren prin gară. Îți oferă lecția de care ai nevoie și apoi își văd drum.

Citește această carte în orice moment al zilei, dar mai ales când simți că iubești, urăști, sau nu te regăsești.

“Trăiește după regulile sufletului tău și lasă-te iubit așa cum meriți nu cum ți se impune.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *