Ar fi trebuit să știi…dar acum e prea târziu, Jean Hanff Korelitz

Ador cărțile cu final imprevizibil. Cărțile care îmi permit pagină cu pagină să îmi creez un întreg scenariu, apoi să mi-l pun sub semnul întrebării, iar la final să mă facă să îmi spun bulversată ”pe bune?!”…

Dar așa cum sugerează și titlul ”ar fi trebuit să știu” că voi avea parte de un thriller care îmi va pune în față urâțenia lumii în care trăim, dar și multe aspecte ale dezvoltării personale de care ne lovim zilnic și nu în ultimul rând finalul impresionant.

Ar fi trebuit să știi, este cartea în curs de publicare a lui Grace, psihoterapeut, mamă și soție împlinită și fericită care ajută cuplurile să își reechilibreze căsnicia sau relația, sau să accepte că nu au întâlnit încă persoana potrivită și că trebuie să meargă mai departe.

Dar este și numele thriller-ului ce ne prezintă prăbușirea în gol a unei femei care provoca divinatea cu siguranța de sine atunci le spunea femeilor fără milă unde și cum au greșit atunci când și-au ales partenerul de viață, în momentul în care va fi aruncată într-un infern în urma dispariției misterioase a soțului său, iubitul medic pediatru oncolog, și moartea violentă a unei mamei a unui copil ce învață în aceiași școală privată cu fiul său.

Există oare vreo legătură între soț și moartea acelei femei?

Totul e perfect în viața lui Grace, are un fiu foarte inteligent, un cabinet particular, un soț iubitor cu un suflet cald și mereu gata să-i ajute pe cei aflați în durere. Toată această perfecțiune începe să se clatine în momentul în care încearcă să-și contacteze soțul plecat la un congres, dar nu dă de el.

Grija față de lipsa îndelungată fără vreun semn, se estompează atunci când este căutată de doi detectivi și dusă la secție pentru a fi interogata cu privire la dispariția soțului ce devine suspect de crimă.

Thrille-ul ne descrie pas cu pas cele două subiecte și ne pune în fața ideilor, faptelor pe care mulți dintre noi le ignoră cu sau fără conștiință de cauză, sau chiar din teama de a nu fi puși în fața eșecului.

Găsim descris pas cu pas cât de imprevizibilă poate fi acțiunea vieții și cum tot universul pe care ni l-am creat poate fi răsturnat cu sus-ul în jos, iar acțiunea vieții ne duce pe alte cărări, și modul în care cei cu statut social înalt se lasă cuprinși de vanitate.

Dar oare putem evita imprevizibiliatea vieții prin alegerile pe care le facem?

Oricât de mult am greși față de noi înșine și față de cei apropiați, există întotdeauna iertare, iar prieteniile nu se pierd niciodată, ele doar rămân în urma noastră pe un raft și revin mai puternice atunci când sperăm mai puțin.

Ar fi trebuit să știi ne deschide, calea spre semnalele negative pe care le primim dinspre viitorul partener și mai apoi partenerul de viață pe care l-am ales, dar pe care le ignorăm, ne facem că nu sunt acolo pentru că devine obositor să cautăm ”perfecțiunea”, să alergăm după fericirea pe care parcă nu o găsim. Ne agățăm de momentele frumoase, de sentimentul de siguranță și apreciere pe care ni-l dă, și de rutina ce ne dă senzația că e plină de iubire și ne înecăm instinctele în paharul cu fericire și împlinire falsă.

Dar ne descrie și lumea întunecată a omului sociopat.

A fost un moment în care în timp ce citeam și cu cât descopeream scenariul pe care un homo sociopathicus și-a creat un univers în care îi atrage pe oameni, nu am putut să nu mă întreb cât de întunecată le poate fi mintea și cât de departe pot ajunge cu manipularea celor din jur?!

Oare sunt capabili să te facă să ai dubii asupra sănătății și integrității tale și a lor?

Împarți zile, ani, din viața ta cu oameni pe care nu vei ajunge niciodată să-i cunoști așa cum sunt ei, și nici frustrările pe care și le revarsă asupra altora sub formă de iubire și protecție.

Un thriller înspăimântător de realist ce ne pune în față atâtea aspecte ale vieții pe care poate de multe ori le tratăm cu superficialitate, și poate cu puțin narcisism…

Un trhiller care ne demonsrează că nimic, dar absolut nimic nu e imposibil.

Te poți ridica după ce te-ai prăbușit în cea mai adâncă prăpastie. Poți fi manipulat de oameni sociopați fără ca măcar să ai habar. Comunicarea e cea mai bună soluție atunci când simți că ceva nu e pe făgașul cel bun. Prieteniile nu mor niciodată chiar dacă nu vorbiți cu anii.

Poți învăța să-ți asculți sufletul și trupul care comunică mereu prin diferite semnale.

Înveți să nu mai judeci niciodată după aparențe, pentru că oamenii cărora le pui anumite etichete în frunte demonstrează că sunt total opusul.

Iubirea rămâne întotdeauna pură. Poți accepta că ești om și ești sortit greșelilor.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *