Brașov și dorințe

Și pentru că acum am câteva momente doar cu mine, îmi îngădui timp să împart cu voi cei care citiți ce scriu, bucuria de a-mi fi îndeplinit una din marile dorințe. Am vizitat iubitul meu Brașov.

Mi-am promis mie însămi că voi avea mai multă grijă de mine însămi după mulți ani în care pusesem pe primul loc bunăstarea celor din jurul meu, am început pas cu pas să mă dedic mie și cu puțin praf magic al Crăciunului am reuși în dimineața Ajunului să mă bucur de liniștea orașului, de mirosul proaspăt de croissante aromate amestecat cu aerul tare și curat al muntelui.

Pas cu pas, dar și cu o emoție care mă copleșea până la a-mi transforma picioarele în gelatină și a zâmbi cu sufletul și cu buzele până la urechi m-am bucurat de munții ce mi-au oferit o priveliște încântătoare jucându-se de-a v-ați ascunselea prin norii de ceață. Am inspirat profund aerul proaspăt și curat de munte. Am colindat străzile orașului de la poalele muntelui, am urcat pe munte și am fost întâmpinată de o veveriță ștrengăriță ce alerga de colo, colo parcă simțind emoțiile mele.

Mi-am delectat privirea cu priveliștea superbă asupra orașului văzut de la o oarecare înălțime, mi-am luat energia și curajul de la copacii care mă înconjurau falnici.

Piața sfatului mi-a oferit un moment de nostalgie și dor de ceva… Ceva ce nu am avut, ceva ce poate cândva am trăit. Privind băncuțele scăldate de semiîntunericul oferit de norii ce acopereau cerul, dar și porumbei ce se plimbau nestingheriți, am avut senzația că sunt purtată în timp printre momente de iubire, dor, seninătate, statornicie, nostalgie, așteptare…

”Viața îți oferă tot ceea ce are mai bun, dar depinde tine ceea ce vrei să iei de la ea și cum vrei să privești ceea ce îți oferă”, mi-am spus în timp ce cu ochii închiși am inspirat aerul rece și am lăsat deoparte toate bagajele sufletului. Am lăsat la poalele muntelui toate durerile, toate grijile inutile, toate resentimentele, toate nemulțumirile, toate pierderile, toată iubirea, toate așteptările pe care le-am avut, toate dezamăgirile, și am luat tot ceea ce mi-a oferit el în acel moment. Am luat în bagaj pacea interioară, iubirea filtrată de toate impurităle, am mai luat și curajul de a privi totul din alt unghi, puterea de a accepta fiecare furtună, dar și răsărit pe care viața mi le pune dinainte în fiecare zi.

Viața întotdeauna ne oferă ceea ce avem nevoie atunci când suntem suficienți de maturi sau căliți pentru că atunci știm să prețuim ceea ce ne oferă și instinctiv vom ști să trăim intens ceea ce primim. Atunci când pierdem ceva sau pe cineva și ne prăbușim sufletește, viața ne oferă o lecție. Ea ne arată că ori nu am fost pregătiți pentru a avea acel ceva sau pe acel cineva, ori și-au terminat excursia alături de noi și pleacă mai departe pentru a ajuta și pe altcineva, ori pentru a ne veghea de sus, ca un înger păzitor, și în fiecare din aceste situații noi devenim mai puternici și iubim mai pur.

Aceasta revelație o aveam de mult timp în minte, dar nu reușeam să o accept, iar faptul că după mai bine de 15 ani în care mi-am dorit să vizitez Brașovul, am reușit să îmi îndeplinesc dorința, am simțit cum accept modul în care viața se așterne dinaintea noastră și în ființa noastră.

Și așa cum spun mereu, atunci când te simți prea încărcat sufletește, obosit de alerta în care trăiești zi de zi la serviciu și acasă, oferă-ți timp să te odihnești. Să te odihnești și sufletește nu doar trupul.

Ia o pauză de la tot ceea ce faci și fugi acolo unde sufletul tău simte că își poate găsi liniștea. Liniștea aceea statornică dăruită de însăși viața prin ceea natura și dorințele noastre, nu de liniștea falsă și nestatornică dăruită de telefoane, tablete, gadget-uri.

Și ca toată această magie să fie pe deplin încărcată cu…de toate, au căzut din cer și fulgi de stele argintate.

Brașov, orașul de care te poți bucura cu sufletul. Orașul care îți potolește furtuna din interior.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *