Cât de mult sunt dispusă să plătesc pentru fericire

Mi se întâmplă de multe ori să văd mașini scumpe de lux, conduse de femei și să îmi spun:

-Wow ce mașină conduce tipa, dar ca mai apoi să mă întreb care e prețu pe care îl plătește pentru a avea acea mașină.

Să fim realiști, pentru a avea orice trebuie să plătim un preț, fie el unul mic sau unul exorbitant.

Uneori sau poate întotdeauna plătim cu nefericire și neliniște sufletească pentru a avea parte de un trai plin de lux, ce include mașini, vacanțe exotice, petreceri, etc.

Nu spune nimeni că a fi sărac și a-ți duce grija zilei de mâine e ceea ce își dorește fiecare dintre noi, dar uneori te mulțumești cu puținul financiar pentru că te simți bogat sufletește, și asta pentru că te poți bucura de cele mai mărunte clipe ale vieții.

Am avut plăcerea de a interactiona pentru câteva minute cu o clientă, așa cum am specificat în alte articole practic meseria de tehnician maseur, dar nu asta e relevant.

Relevant este faptul că am avut ocazia să pun întrebări, să-mi satisfac curiozitatea, și poate să îmi descarc într-un mod educat năduful pentru cei care caută o viață de lux, dar se plâng de nefericire și sacrificiul pe care îl fac pentru a avea ceea ce își doresc fără a trudi.

Țin să specific că nu judec pe nimeni, îmi exprim doar lecția pe care am învațat-o și poate am și oferit-o acelei cliente.

Discuția a început lin în timp ce pregăteam masa și uleiul pentru masaj.

-Am nevoie neapărat de un masaj de relaxare, sunt atât de tensionată.

Neștiind cu ce se ocupă clienta mea, pentru că nu-mi place să îmi bag nasul în viața oamenilor, am îndrăznit să îi spun că e normal că după o zi grea la serviciu, casa etc, să simtă nevoia de a se relaxa, de a fi rasfațată.

M-a privit oarecum consternată și apoi mi-a spus că ea nu muncește pentru că soțul ei e directorul unei clinici private si nu e nevoită să lucreze.

Fracțiune de secundă și m-am transformat într-o tomată, va trebui să rezolv problema cu obrajii roșii, și am încercat să mă scuz pentru gafa facută.

Trecând de la o scuză la alta și schimbând în mod plăcut subiectul m-am pus pe treaba dorind să o ajut într-un fel sau altul.

În timpul masajul, după ce a ațipit pentru câteva minute, cu glas răgușit de relaxare îmi spune:

-Știi eu nu cred că aș avea puterea ta de a mă zbate să mă întrețin singură, de a mă zbate pentru un job bine plătit cu un program care să nu-mi ocupe tot timpul și să uit să mai trăiesc.

Am muncit doar câteva luni după ce am terminat facultatea, la o farmacie unde l-am cunoscut pe soțul meu.

Am simțit șansa unei vieți bune și am profitat.

Îi spun că nu ar trebui să fie o problemă faptul că nu muncește, deși eu sunt de altă părere.

Eu mă bazez pe ideea că femeia trebuie să muncească , să își câștige singură bănuții, să fie cât mai independentă financiar pentru că sufletește suntem dependente de iubire.

Chiar dacă contribuie ambii la construirea unui cămin, la cheltuiele casei, să nu aștepte niciodată de la soț, sau de la iubit.

Îi spun că este o satisfacție imensă atunci când îți câștigi bănuții, fie ei cât de puțini.

Îmi spune că poate am dreptate și eu, dar ea s-a obișnuit cu o viață fără grija zilei de mâine, că nu poate renunța la a-și trăi viața.

Apoi pentru alte câteva momente se așterne o tăcere plăcută pe care o savurez ca pe o inghețată într-o zi toridă de vară.

Dintr-o dată o aud spunând cu voce joasă, că poate eu cred că ea e fericită, dar uite că nu-i așa.

La începutul relației a fost totul atât de frumos, petreceau foarte multe momente plăcute impreuna, el ii acorda ei atentia de care avea nevoie, era mereu acolo cucerind-o zi de zi.

Că doar toate relațiile sunt minunate la început.

Toate relație poate fi placute până la…. sfârșit dacă cei implicați nu se lasă prinși în ghearele monotoniei sau în goana după bani mulți.

Insă ea continua de parcă eu nu aș fi spus nimic și în acel moment mi-am dat seama că are nevoie să își descarce sufletul de pietrele grele ce-l apasă.

Continua să îmi spună că treptat sau îndepărtat unul de celălalt, abia dacă își vorbesc pentru că efectiv nu mai găsesc nici un minut liber pe care să și-l dedice.

Ca să nu mai spun că relația initimă s-a redus la descarcare animalică din când în când.

Nu mai au timp să se privească, să se mângâie, nu mai au timp să își împărtășească gândurile.

Ba chiar a avut o perioadă în care era sigură că soțul o înșela.

Deși a fost o ședință de masaj încărcată de o energie apăsătoare care m-a lăsat cu stare de oboseală cronică.

Am avut totuși ocazia de a ai spune că nimeni nu-i va ridica o statuie pentru că își sacrifică fericirea pentru o viață plină de lux și facilități financiare.

“-Nimeni nu e responsabil de fericirea sau nefericirea mea. Totul depinde doar de mine, de alegerile pe care le fac, de prețul pe care sunt dispusă să-l plătesc.”

Nefericiți sunt cei care au puțin și își doresc mai mult, nefericiți sunt cei care au mult, dar nu au nimic.

Cei ce au mai puțin, au dragoste mai multă, sinceritate și curajul de a se bucura de lucrurile mărunte.

Cei ce au mai mult, nu au dragoste, nu au parte de sinceritate și uită că viața e mai frumosă bucurându-se chiar și de un nor ce ne răcorește pe timp de vară.

Nu căuta fericirea uitând să o simți!

Nu căuta fericirea cu orice preț uitând vei ajunge să îți vinzi sufletul nefericirii.

A fost o ședință care m-a ajutat să-mi reamintesc faptul că în ultima perioadă am uitat să simt fericirea, am uitat că o viață fericită înseamnă să râd până mă dor obrajii și să nu las curajul de a-mi construi starea de mulțumire, după ușa de la intrare.

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *