Cioc-cioc

Bat de ceva vreme la ușa sufletului tău, dar nu-mi răspunde nimeni deși se aud zgomote înăuntru. Nu știu ce să fac. Să insist să bat în ușă până îmi deschizi sau să plec, dar dacă plec mă va durea sufletul că nu am insistat și m-am dat bătută la primul mic hop.
Nu vreau să intru să-ți murdăresc sufletul, nu vreau să-ți fac rău. Nu vreau să mă iubești pentru că nu am nimic ce poate fi iubit, tot ce vreau este să intru la tine în suflet, prietenește. Vreau să intru să te ajut să faci curat. Să adunăm într-o grămăjoară toate diminețile în care ai simțit cum inima te doare și nu reușit să te bucuri de o rază de soare, toate vorbele de ocară, vorbele descurajatoare pe care ți le-au oferit unii pe gratis fără ca măcar să le ceri. Să aruncăm toate nopțile în care ai plâns și te-ai lăsat copleșit de complexe și întrebări fără răspuns, să aruncăm oglinda în care te priveai și nu reușeai să oglindești decât imaginea urâtă pe care ți-au construit-o oamenii răi și nemulțumiți de ei înșiși.
Să aruncăm și toate momentele în care te-ai simțit singur și descurajat, momentele în care nu-ți doreai decât să nu mai fii etichetat ca fiind bărbat fără suflet, fără ca măcar să ți se dea ocazia să-ți lași sufletul la vedere.
Să aruncăm și momentele în care ai fost hain cu tine însuți, momentele în care ai fost cel mai aprig judecător al tău, momentele în care ai încercat să te autodistrugi pentru că nu reușeai să aduci lumină în lumea ta..
Să aruncăm zilele în care confuzia și incertitudinea nu te lăsau să respiri, să mai aruncăm și momentele în care ți se părea că nu ești suficient de bărbat ca să oferi împlinire și fericire celor din jur.
Am putea face o curățenie generală apoi aș aprinde felinarele speranței, am lăsa ploaia să spele urmele de murdărie, iar razele soarelui să coloreze sufletul tău și să înflorească din nou zâmbetul pe buzele tale și să dăm voie curajului să se arunce în lupta pentru iubire și prietenie fără teamă. Tot ceea ce am adunat în grămăjoară să le aruncăm în cea mai adâncă prăpastie…

Însă tu nu vrei să-mi deschizi. Îți e teamă de mine sau de murdăria pe care au lăsat-o alții în urma lor.
Nu m-ar speria nimic, și nu ți-aș consuma sufletul.
Nu vreau să-ți încarc sufletul cu prezența mea dacă tu nu vrei, dar voi fi mereu într-un colț lânga ușa sufletului tău, așteptând să îmi deschizi. Nu te voi mai deranja, nu voi mai bate la ușa ta, nu te voi implora să-mi deschizi, dar…

Voi fi aici gata să intru dacă îmi deschizi…

(Post 13.12.2018)

2 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *