Femeia de la fereastră, A. J. Finn

539 de pagini care se joacă efectiv cu nervii cititorul.

Un trhiller care se joacă cu imaginația și răbdarea ta punându-te în fața unor evenimente împletite cu fir roșu și răsturnărilor de situație fără precedent care te fac să vrei să rupi filele pentru a ajunge la un final din care să înțelegi tot ce se întâmplă.

Autorul a creat personaje inedite a cărăror personalitate îți face sângele să freamăte de nerăbdarea de a le înțelege, de a descoperi mai mult și mai mult.

Femeia de la fereastră este primul trhiller care m-a făcut să fierb în oala cu suspans atunci când am pășit în lumea sau universul încâlcit din mintea unei femei care se lupta cu negarea, iluziile, amăgirile, vinovăția, moartea, alcoolul și medicamentele pshiotice.

Totul a prins contur în clipa în care s-a auzit un țipăt venind dinspre casa din vecini. Casă pe care Anna Fox o urmărea zi de zi, pas cu pas aproape ca pe o obosesie, încă din clipa în care nu a mai reușit să iasă din casă, iar acest lucru se întâmplă de zece luni deja.

Mă întrebam la un moment dat cât de departe poate ajunge mintea unui om să proiecteze o iluzie ca fiind o realitate, după o perioadă lungă în care a rupt legătura cu lumea exterioară și s-a închis în propria traumă și neputință…

Cât de decisivă poate fi pentru sănătatea mintală a unui om trauma și durerea lăsată în urmă de moartea subită a ființelor dragi?

Anna locuiește singură în casa sa din Harlem, soțul și fiica sa fiind departe, suferind de agorafobie(teama de exterior, teama de tot ceea ce se află în afara ariei de siguranță construită de subconștientul uman), izolată de societate, prieteni, rude.

După acel țipăt ea construiește un puzzle pe care îl completează punând cap la cap evenimente și gesturi din vecini și făcute de vecini, dar și de chiriașul ei nu prea vorbăreț și puțin ciudat.

Povestea din jurul puzzle-ului construit de aceasta este oare una reală sau e doar mintea ei ce creează iluzii reale?

Citind thriller-ul Femeia de la fereastră, vei avea parte de emoții, dar și o realitatea a secolului al 21-lea în care ne expunem riscurilor cauzate de rețelele de socializare în care putem avea de-a face cu tot felul de minți bolnave ascunse sub tot felul de pseudonime pretinzând a fi oameni sinceri.

Autorul ne prezintă pe tot parcursul thriller-ului efectele traumei din copilărie, lupta cu durerea, societatea tot mai oarbă în fața diferitelor situații, nepăsarea celor din jur.

Dar cel mai palpitant lucru pe care ni-l prezintă autorul, este modul în care acționează și lucrează și proiectează creierul nostru negarea dureri transformând-o în furie și ură obsesivă ce mocnește și treptat pierdem legătura cu realitatea.

Anna se va confrunta confuzia lăsată în urmă de detectiv atunci când îl sună pentru ai spune că cineva ia pătruns noaptea în casă și a fotografiat-o, apoi ia trimis poza pe email, și în povestește pentru a doua oară despre cercetările făcute după auzul țipătului din vecini, fiind prezent și Allister împreună cu fiul lui, cu care ea s-a împrietenit, iar mai apoi și chiriașul său pe care a început să-l suspecteze…

Oare detectivul are dreptate și totul este o iluzie proiectată ca o realitate de Anna care simte nevoia să reia legătura cu lumea din afara casei?

Sau avem de a face cu o crimă și o minte strălucită ce aruncă totul asupra nebuniei Annei?

Doar citind thriller-ul veți afla răspunsurile dar și multe alte detalii precum și faptul că ”undeva în interiorul fiecăruia există ceva despre care nimeni nu știe.”

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *