Mouelle Roucher, Cosmisian

Dezliterarea, volumul 1

Eu nu o să pomenesc despre “dezliterare” pe aceasta vă las să o descoperiți citindu-l pe Cosmisian.

Of! Sunt atât de prinsă printre paginile încărcate cu iubire, durere și curaj, încât nu știu cum să încep relatarea emoțiilor, trăirilor și lecțiilor prin care am trecut citind această carte.

Scriu și șterg de parcă nici un cuvânt nu e potrivit pentru a exprima ceea ce am simțit.

Am început să îl citesc pe Cosmisian dintr-o pură întâmplare și o curiozitate născută instantaneu.

Nu mă așteptam să fiu prinsă în mrejele trăirilor personajelor.

Îmi spun mereu că nici o carte nu e pierdere de timp sau de bani și indiferent dacă te prinde sau nu în mrejele ei, ai întotdeauna o lecție pregătită sau un paragraf în care să-ți eliberezi vălmășeala din gânduri.

Mouelle Roucher, scriitoare cu un statut social înalt.

Își scrie iubirea și durerea pierderii iubitului ei, Pierre. Iubit care a părăsit-o cu câteva clipe înainte de a suferi un accident.

În urma acestui accident intră în comă pentru o perioadă lungă de timp.

Perioadă în care Mouelle renunță să-l mai viziteze și se ascunde în spatele zidurilor casei și ale paginilor goale pe care își scrie durerea și spre final acceptarea că a pierdut iubirea vieții.

Pentru Mouelle iubitul ei moare în cartea publicată, cu titlul “Fiorul”.

Carte ce ajunge în mâinile unui tânăr scriitor nepublicat, așa cum s-a intitulat chiar el în scrisorile pe care i le-a trimis lui Mouelle.

Tânăr scriitor care la rândul lui suferă din pricina unei iubiri pierdute, însă o va redescoperi în privirile lui Eugenie, prietena Mouellei.

Dar va avea și un rol important în revenirea din comă a lui Pierre…

Însă vă las pe voi să descoperiți și să parcurgeți fiecare pagină și fiecare gând al autorului și al personajelor.

Nu am încheiat mica recenzie, acum vreau să împart cu voi emoțiile și gândurile ce m-au traversat în aceste două zile în care am citit cartea.

“Scriitorii sunt întotdeauna angajați în riscul de a crea iluzia că inima le este deschisă.”

Încă de la prima pagină am pătruns într-univers al iubirii și al durerii.

Citind gândurile autorului am avut senzația că ne-a răscolit prin suflet și adunat de acolo tot ceea ce noi nu aveam curajul să acceptăm sau să spunem cu voce tare.

Mi se aprindeau ochii ca beculețele de Crăciun atunci când citeam descrierea atracției dintre Mouelle și Pierre. O descriere inimaginabil de romantică și cu o ușoară notă de senzualitate atunci când Pierre își savura din priviri iubita ca pe cel mai rafinat vin.

Am învățat că oricât ai fugi de durere nu vei reuși să te eliberezi până nu o accepți și îți dai voie să te vindeci.

Am învățat că prieteniile se nasc atunci când te aștepți mai puțin și că trebuie să accepți ajutorul celor din jur.

Însă am învățat să iubirea nu moare niciodată. Ea poate doar să amorțească dacă nu o hrănești, poate doar să adoarmă pentru o perioadă indeterminată și poate înflori ca un boboc de trandafir după o ploaie caldă de vară.

Citind am zburat cu imaginație în diferite colțuri ale lumii atribuind anumite paragrafe cunscuților mei.

Am visat și încă visez cu ochii deschiși și deși am rămas cu gol pentru că am parcurs fiecare pagină atât de repede, am și o senzație de plin, de prea plin în suflet.

Am realizat că iubirea adevărată o simți doar o dată în viață, și o simți atunci când inima ta este pregătită să o păstreze și să o înflorească.

Prin orice ai trece zi de zi nu renunța niciodată și nu te ascunde pentru că vei ajunge să te înstrăinezi de tine însuți.

Am să las câteva paragrafe prin care mi-am regăsit gândurile și mi-am luat o piatră ce mă apăsa cam greu pe inimă.

“Sufletul deschis la întâmplare este supus riscului de a fi invadat.”

“Timpul a devenit o oglindă cu două părți, ce reflectă iubire în lumile pe care le unește.”

“Niciodată să nu te preocupe lacrimile unei femei, pentru că ele duc spre eliberare.”

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *