Nu pot, nu știu, nu voi reuși…nu există în vocabularul destinului

Destinul nu îl ia niciodată în brațe pe “nu am făcut bine” sau “nu voi reuși”. Destinul își învârte rotițele cu răbdare și obține întotdeauna ceea ce își propune indiferent de alegerile pe care le faci.

Dacă nu aș trăi nu aș avea ce povesti. 

Așa cum spuneam în primul meu articol despre “Cine sunt eu”, sunt o turistă prin viață, pe alocuri fac un bine, dar și multe greșeli, uneori îi învăț pe cei care au nevoie de o mică îndrumare, de cele mai multe ori învăț eu.  

De ce spun “de cele mai multe ori învăț eu”? O spun pentru că sunt un om vulnerabil, și uneori cu o încredere în sine doar pe jumătate, alteori cu multă energie și plină de viață.

Sunt zile de toamnă în care mă simt copleșită de un sentiment de nostalgie, alteori mă lovesc de zidul neîncrederii în mine, în forțele mele, în ceea ce stiu să fac și ce pot să fac, mă lovesc de zidul limitelor pe care mi le pun chiar și fără să îmi dau seama.

Limitele apar atunci când dai voie nemulțumirii celor din jur să se strecoare subtil în gândurile tale, să cuprindă cu gheare puternice faptele tale de zi cu zi.

Oamenii aruncă bulgări de  nemulțumiri asupra ta spunându-ți că nu ai fost pe măsura așteptărilor lor, pentru că ei au atât de multe frustrări și nemulțumiri proprii încât își creează așteptări de la cei cu care intră în contact. Vor ca tu să le oferi  liniștea și ordinea pe care nu și-o găsesc. 

Alți oameni se cred mai superiori față de cei din jur fără ca măcar să aibă cunoștințele celor care intră în viața lor. Acești oameni sunt superiori ție în meseria lor, dar nu și în meseria ta, sunt superiori în experiențele lor, dar nu și ale tale, sunt superiori sufletului lor, dar nu și a sufletului tău. 

Aceste lucruri le-am învățat după o săptămână în care începusem treptat să mă desconsider, să îmi pierd încrederea în mine. 

Toate acestea ducându-mă pas cu pas spre tristețe, spre timiditate, spre bula mea de cristal în care nimeni nu poate pătrunde. 

Ajunsesem în punctul în care fugeam de socializare cu gândul că nu sunt suficient de inteligentă, nu am experiențe care să merite să le povestesc, nu am făcut alegeri care să mă facă mândră de ceea ce sunt, nu sunt suficient de drăguță pentru a fi plăcută de cei din jurul meu.

Ba chiar mă prezentam la serviciu cu teamă că voi greși, că nu voi si suficient de educată față de clientele mele, că nu voi reuși să le mulțumesc în funcție de așteptările fiecăruia.

Eram la un pas de a permite clientelor să îmi spună cum trebuie să îmi practic meseria mult iubită.

După această săptămână în care pas cu pas mă scufundam în marea învolburată a etichetelor și a așteptărilor nefondate ale celor din jur, destinul a învârtit rotițele și a obținut de la mine ceea ce a vrut. 

Adică mi-a luat de pe ochi vălul nesiguranței și a tristeții printr-o conversație avută cu șefa mea.

După ce mi-am pus nesiguranța practicării meseriei în palmele ei cu ani de experiență dobândite prin muncă, multă muncă, mi-am simțit sufletul eliberat.

Am simțit atât fizic cu dispare greutatea ce-mi tragea trupul și sufletul spre fudul lacului, am simțit cum umerii mi se relaxează și zâmbetul prinde contur pe buzele mele. Dar cea mai ciudata senzație pe care am avut-o a fost momentul în care am simtit cum ridurile sufletului încep să dispară lăsând în urmă senzația de plin și seninătate. 

Nu trebuie să te ascunzi în propria-ți conchilie atunci când ghearele tristeții sau a deznădejdii te cuprind, tot ce trebuie să faci este să alegi în palmele cui să îți pui gândurile pentru a avea acea mână de care să te prinzi pentru a ieși din strânsoarea ghearelor.

Mai ales că destinul nu renunță niciodată la a-ți oferi ajutor. El reușește întotdeauna să îți aducă în cale oameni și lecții de care ai nevoie pentru a te ridica atunci când cazi.

Este atât de important cum alegem să ne protejăm sufletul și gândurile, nu trebuie să ne ascundem de oameni ba dimpotrivă , e bine să fim cât mai sociabili și înțelegători cu toți cei cu care ne intersectăm zilnic, dar nu trebuie să le dăm voie să ne afecteze nemulțumirile și frustrările lor. 

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *