Orice emoție își are alinarea într-o îmbrățișare…

Alegerile și poate chiar viața ne fac să devenim oameni puternici, oameni independeți și mereu pregătiți să înfruntăm furtunile ce se abat uneori asupra noastră.

Însă oricât de puternici am fi tot nu suntem suficent de pregătiți să facem față uraganului ce ne asediază din toate părțile și nu ne dă timp nici măcar să realizăm ce se întâmplă.

Oricât de puternici devenim cu trecerea timpului și a experiențelor care ne ajută să ne maturizăm atât sufletește cât și intelectual, ne simțim vlăguiți și sleiți atunci când ne trezim în mijlocul urganului aruncați dintr-un zid în altul ca un bumerang.

De neînvins suntem atunci când lângă puternicia noastră ni se alătură prietenii și ținându-ne de mână reușim să ieșim din ghearele uraganului.

Prieten nu ești doar atunci când vreau să îmi plâng o iubire pierdută, sau bucuria unei dorințe îndeplinită.

Prieten nu ești doar atunci când vrei să ți se spună doar ce îți place să auzi, sau să ai cu cine petrece în serile de weekend.

Prieten cu adevărat ești doar atunci când rămâi acolo după ce ai intrat în cele mai întunecate colțuri ale sufletului, după ce ai cunoscut nu doar bunătatea ci și vanitatea unui om.

Prieten ești atunci când rămâi în tăcere chiar dacă ți se cere să pleci, când ții mâna întinsă gata să nu permiți să cadă sau să ridici omul ce a căzut chiar dacă ți s-a spus că nu e nevoie de tine.

Prieten ești atunci când ai vrea să muți munții ca să oferi ce e bun, când deși ești obosit găsești puterea de a fi acolo…

”Prietenii la nevoie se cunosc, iar îndoiala dispare și lasă în urma ei gustul dulce al susținerii și al iubirii.”

Destinul și poate chiar Doamne-Doamne a așezat întâmplările din ultima perioadă ca să primesc un răspuns la întrebările mele despre prietenie și golul ce rămâne în urmă atunci când aceasta se stinge, sau chiar eu o alung fără să îmi dau seama.

Sunt sigură că fiecare dintre noi își pune aceste întrebări la un moment dat căutând răspunsuri veritabile de care să se agațe pentru a putea umple senzația de gol-plin ce rămâne în urmă…

”Prieteniile indiferent de durata lor sunt puterea noastră, iar ele rămân cu noi până când devenim suficient de maturi și puternici pentru a le da drumul și a ne îndrepta spre calea noastră…”

După cum spuneam am primit răspunsul într-o zi de vineri prin experiența unei cliente care a simțit nevoia să îmi împărtășească ultimile evenimente din viața ei.

Eram la începutul ședinței de masaj reflexogen, moment în care am început conversația subtil fără tendințe personale..după ce am comentat unele știri de la radio despre cum ar trebui să ne comportăm cu animalele și despre cum ar trebui să ne manifestăm grija și iubirea față de ele.

Am ascultat și povestea a trei pisici fără adăpost rămase orfane, dar foarte unite care a uimit-o pe clienta mea care are grija de ele încă de la naștere, dar și pe mine în același timp.

M-a uimit și înduioșat iubirea dintre cele trei pisicuțe și grija pe care și-o poartă una alteia, faptul că nu se despart niciodată și sunt mereu pregătite să se apere una pe cealaltă dacă sunt puse în vreun pericol.

Foarte lin s-a împletit relatarea poveștii pisicuțelor cu evenimentele din viața clientei pe care a început să mi le spună din punctul în care a primit rezulatatul unor analize uzuale pe care le-a făcut, iar rezultatul unora nu a fost unul tocmai ok.

În acel moment a citit de câteva ori rezultatul crezând că nu mai știe să citească, crezând că nu a văzut bine…

Văzând că scrisul negru pe monitorul alb nu se schimba a simțit că se prăbușește cerul peste ea, iar o milisecundă mai târziu a vrut să își închidă telefonul care suna neîncetat, a vrut să se închidă în carapacea sa și să se lase pradă deznădejdii, dar și plânsului ce nu contenea să se oprească ba dimpotrivă îi umplea ochii de lacrimi ce cădeau pe obraji și o ardeau.

De ce viața nu te lasă să te bucuri de liniștea pe care ai regăsit-o cu atâta muncă, se întreba ea în timp ce simțea că nu mai are putere să fie puternică.

După câteva ore de plâns, s-a ridicat fără prea multă tragere de inimă simțindu-se sleită de puteri și de curajul de a mai înainta în viață, a decis să răspundă la telefon și să spună prietenei sale ce i s-a întâmplat..

Pe moment nu a conștientizat că prietena ei nu dă bir cu fugiții, ba dimpotrivă caută să o încurajeze spunându-i că împreună vor trece și peste aceste momente grele, a avut parte de această revelație noaptea târziu după ce prietena o suna la fiecare 30 minute pentru a vedea cum se simte sufletește, dar și după ce omul drag sufletului ei nu s-a descurajat și a îmbrățișat-o și i-a sărutat fruntea spunându-i cu fără cuvinte că e lângă ea orice ar fi.

A doua zi deși se simțea sfârșită, și-a oferit zâmbetul și blândețea oamenilor cu care a intrat în contact la locul de muncă și a mai povestit altor două persoane foarte dragi sufletului despre momentele de cumpănă prin care trece și la fel a primit susținere și o mână de care să se sprijine pentru a-și regăsi puterea.

”-Atunci când suntem vulnerabili ne simțim copleșiți de căldură sufletească, în momentul în care cei din jur ne oferă atenția lor și ni se dedică pentru a ne reda starea de bine.”

Pe lângă răspunsul pe care le-am primit de la clienta mea fără ca ea să știe, m-am simțit ca lovită de un pumn de plumb în stomac de revelația pe care am avut-o cu privire la sănătătatea și timpul meu, pe care de multe ori le-am oferit o importanță superficială.

”Cu toții alergăm după timp, uitând că timpul este pretutindeni în jurul nostru.

Alergăm după timp pentru noi înșine și pentru sănătatea noastră, dar o facem muncind din ce în ce mai mult, ba chiar ne luăm un al doilea job, că doar avem nevoie de bani ca să ne permitem ”timp” pentru un concediu relaxant, sau un moft că doar ne respectăm sănătatea și merităm, îmi spuneam în gând cu amărăciune…

Înainte de a pleca m-a îmbrățișat cu căldură și mi-a spus două lucruri care m-au pus și mai mult pe gânduri;

”-Ai grijă cum alegi să trăiești timpul pentru că el merge la pas cu tine, și atunci când tu alergi, aleargă și el.

Ascultă cu atenție atunci când trupul tău îți vorbește, nu-l neglija pentru că asta duce la suferința lui și la șubrezirea sănătății. ”

Nu uitați că adevărata sursă a puterii stă în iubire și în prietenie, iar timpul risipit ca nisipul în vânt nu-l vei mai avea.

Să alergați mereu în brațele celor dragi atunci când sunteți copleșiți de durere, descurajare, bucurie. Orice emoție își are alinarea într-o îmbrățișare.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *