Pacienta tăcută, Alex Michaelides

”Cartea este o rană deschisă, o rană c-un număr infinit de pagini: fiecare cititor propunând un alt leac.” Costel Zăgan

Această frază descrie sublim de perfect ceea ce am simțit cu o seară în urmă, atunci când am citit ultimile rânduri din thriller-ul ”Pacienta tăcută”.

”Am prins un fulg. L-am privit cum dispare, piere de pe vârful degetului meu. Am zâmbit. Și m-am întins după altul.”

Citind acest ultim paragraf mi-am spus că așa sunt și visele noastre și de ce nu și unele sentimente. Se nasc, le atingem și apoi dispar și acest ciclu continuă la nesfârșit zi de zi, an de an.

„Pacienta tăcută”, m-a sedus pagină cu pagină și mi-a intrat în suflet treptat, mi-a acaparat gândurile și m-a făcut să o citesc frenetic, pentru că nu reușeam să îmi creez un film cu acțiune și mai ales cu finalul.

Am încercat să-mi imaginez finalul, dar nu am reușit pentru că acțiunea mă trimitea spre un ghem cu ațele încâlcite, însă nimic nu m-a pregătit pentru finalul suprinzător, care mi-a demonstrat că mai devreme sau mai târziu va trebui să ne asumăm faptele și să dăm nas în nas cu ele.

Am avut parte de un thriller excepțional, un thriller care m-a introdus subtil în lumea psihoterapiei și a modului în care traumele copilăriei se răsfrâng asupra adultului și îl face se acționeze în consecință.

Fără să îți dai seama cauți să umpli golul din copilărie, cu acțiunile din viața de adult, dar ce nu știi mai ales dacă nu vorbești cu cineva și nu-ți pui cât de cât sufletul pe tavă, este faptul că multe din greșeli, multe din dureri nu sunt din vina vieții, ci din vina părinților pentru că nu ți-au oferit puterea, curajul, încrederea în tine și dragostea. Toate aceste sentimente îți dau aripi când ești copil și te împlinesc ca adult.

Neavând parte de ele, le cauți când ești adult, și de cele mai multe ori le cauți în locuri greșite, la uși închise și de ce nu în brațe ce se pot transfoma în coase ce-ți vor reteza inima și chiar și psihicul în cele mai multe cazuri.

Ne învârtim fără conștiință de cauză în jurul uni cerc bolnav de lipsuri și amăgirea că acum avem tot ce nu am avut.

Ne agățăm de oameni și de sentimente și le transformăm în propriul calvar. Ne sufocăm și îi sufocăm și pe cei de lângă noi, și pas cu pas devenim muți în fapte, muți în iubire, muți acțiunea de zi cu zi până stingem și ultima licărire de frumos pe care o mai aveam în noi.

Treptat se stinge zâmbetul din priviri pentru că nu primim ceea ce ne dorim sau așa cum ne dorim încât să umple golul din noi.

Citind ”Pacienta tăcută” mi-am dat seama că am căutat la bărbatul de lângă mine protecția care mi-a lipsit în copilărie din partea tatălui și încrederea în mine și în visele mele care nu mi-a fost insuflată de mama, iar atunci când nu le-am primit, m-am stins de tot până am renunțat la mine.

Pentru a ne bucura de viața de adult și pentru a nu ne condamna în continuare la calvar și nefericire, trebuie să ne vindecăm de trecut, de cicatricile lăsate de el, în sufletul nostru și pe pielea noastră.

Alex Michaelides, împletește prin dramă și durere, viața Alicei o pictoriță faimoasă căsătorită cu un fotograf din lumea modei și viața pisihoterapeutului Theo Faber căsătorit cu o actriță de teatru.

După uciderea soțului, Alicia nu mai vorbește. Se închide în spatele cuvintelor mute și refuză să vorbească despre moartea soțului și totul se transformă într-o dramă până când Alicia este închisă într-un sanatoriu, în speranța că vor reuși să o facă să vorbească din nou.

Prin refuzul ei de a vorbi și de a reacționa în urma terapiilor oferite de psihoterapeutul Diomedes,cel care a reușit să obțină aprobarea judecătorului de a fi închisă în sanatoriu renunță să mai lupte cu muțenia Alicei, ia ea sfârșește prin a fi îndopată de calmante.

Theo Faber un bun psihoterapeut, care are la bază acestei meserii practicate din pasiune traume din copilărie, caută oportunitatea de a o vindeca pe Alicia, de a o face să vorbească din nou.

Atunci când se ivește ocazia de a se angaja ca psihoterapeut ca clinica unde e internată eroina noastră, nu stă pe gânduri și face toate demersurile pentru transfer.

Numai că el nu știa că odată ajuns acolo se va lovi de zidul creat de Alicia și cu cât va încerca să o ajute se va afunda în mister, riscuri și descoperiri dureroase. Dar se încăpățânează să descopere motivul pentru care Alicia și-a ucis soțul și să o facă să vorbească din nou.

Oare va vorbi din nou Alicia și va dezvălui de ce și-a ucis soțul?

„O minte bolnavă se va considera mereu sănătoasă și va acționa în consecință.”

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *