Supereroii vieților noastre

Astăzi destinul m-a învățat două lecții. Prima lecție este aceea că părinții au fost, sunt și vor fi eroii noștri, iar a doua lecție este aceea că trebuie să oferim ajutorul nostru cu curaj, fără rețineri.

După o săptămană în care mi-am tot făcut recapitularea evenimentelor din viața de zi cu zi, și am ajuns la concluzia că am pășit pe o stradă fără lecții și ușor monotonă, dar încărcată de o liniște agitată, astăzi în drum spre serviciu destinul mi-a desfundat urechile și mi-a oferit două lecții.

Două lecții ce răsună cu ecou în ființa mea și sper din suflet să rămănă așa pentru a reuși să le transform într-un ghid pentru viață.

Prima lecție este despre supereroii vieților noastre..

Atunci când suntem copii părinții sunt pentru noi ca niște supereroi. În ei căutăm și găsim siguranța, iubirea și ghidul nostru pentru a descoperi viața și transformările ei de la primul cuvânt, de la primul pas până când…

Și nu de puține ori se întâmplă să ajungem adulți și să uităm că ei au fost și sunt supereroii noștri.

Spun asta pentru că, adult fiind am făcut și alegeri mai puțin bune care m-au adus în pragul de a căuta siguranță și mângâiere în brațele părinților ca atunci când eram mică. Și am făcut asta nu pentru că nu aș fi o femeie puternică, ci pentru că nimic din ceea ce făceam nu îmi aducea alinare și curajul de a nu renunța la mine și la dorințele ce așteptau cuminți pe un raft în inima mea.

Părinții sunt supereroii care luptă cu durerile noastre până le vindecă, luptă cu nesiguranța noastră până o fac să dispară, luptă cu rămășițele sufletului nostru până îl reîntregesc într-un tot mai puternic.

Sunt supereroii care ne-au învățat să iubim, să sperăm, să iertăm, să visăm, să nu renunțăm aunci când ne este greu și să dăm tot ce avem mai bun în noi necondiționat.

Toate aceste gânduri mi le-a readus la suprafață iubirea și încrederea unui copil față de tatăl său.

Eram în autobuz atunci când dintr-un colț am auzit glasul puternic al puștiului cu privirea hotărâtă și încărcată cu duioșie spunând tatălui său:

”-Tata tu ești supereroul meu Batman, iar eu sunt fiul tău, un Batman mic.

Toți oamenii prezenți în autobuz au început să zâmbească și să privească spre copil.

Acele cuvinte mi-au făcut gândul să zboare spre părinții mei și să conștientizez că încă sunt eroii mei, indiferent de distanța care ne desparte.

Lecția a doua despre ajutor și bunătate mi-a fost oferită de același copil…

Bunătatea nu e bună, dacă nu o oferim atunci când avem ocazia. Degeaba spunem că avem inima plină de bunătate dacă o ascundem în momentele în care este nevoie de ea. A fi bun nu înseamnă că trebuie să construiești palate cuiva, etc…

A fi bun și a răspândi bunătatea începe cu lucruri mici, poate prea mici pentru a fi considerate gesturi de bunătate.

Acele lucruri mici sunt sa oferi un zâmbet cuiva mâhnit, să oferi o încurajare unui om care e la pământ, să oferi vorbe care pot reda siguranța în sine cuiva care s-a lăsat demoralizat de exigențele societății, oferă o mână de care să se sprijine pentru a se putea ridica sau păși atunci când nu mai poate, să ajuți oamenii la nevoie atât cât poți și cum poți, etc…

Ajută oricând fără frică, fără a căuta un câștig. Ajută fără rețineri.

Aceste cuvinte mi le-am spus după ce am auzit o replică ce m-a săgetat cu putere și a lăsat în urmă destul de multă durere și o realitate cam dură, spre finalul cursei, spusă de copilaș tatălui său. Un tată mai în vârstă care probabil nu se simțea prea bine în acel moment…

„-Tată nu mai spune nimănui că te doare, oricum nimeni nu te ajută. Mă asculți trebuie să fii puternic și să te descurci singur. Nimeni nu te ajută, dar eu sunt aici fiul tău un mic Batman și nu te las.”

Fiecare dintre noi e o lecție pentru fiecare, trebuie doar să ne desfundăm urechile, să ridicăm vălul ce ne acoperă ochii și să ne deschidem inimile. Fii bun cu tine și cu cei din jur.

Nu renunța la bunătate doar pentru că unii te-au dezamăgit.

Nu uita că părinții sunt cei mai tari supereroi.

sursa foto: Pinterest

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *