Tatuatorul de la Auschwitz, Heather Morris

”Dacă te trezești dimineața, e o zi bună.”

Această frază de încurajare mi-a rămas în minte de când am închis ultima pagină a romanului Tatuatorul de la Auschwitz, în care ne sunt prezentate ”evenimentele” din viața celor duși în lagăr și munca pe care o face Lale, protagonistul romanului, dar și iubirea pe care o întâlnește în privirea Gitei.

Deși mă așteptam să citesc un roman încărcat doar cu momente de o oroare de nedescris, am fost surprinsă plăcut să descopăr și partea frumoasă, dacă poate fi numită așa, a iadului din lagăr, prin povestea de iubire și altruismul de care a dat dovadă Lale în fața naziștilor.

Autoarea ne prezintă într-o formă îndulcită calvarul celor din lagăr, dar mai ales circumstanțele prin care Lale ajunge în lagăr și cum ajunge el să lucreze ca tatuator, cum ajunge să marcheze oamenii ca pe niște animale schimbându-le identitatea cu un număr.

Un număr ce șterge tot ceea ce au fost până atunci și îi lasă pustiiți de orice urmă de personalitate.

În toată suferința provocată de frica pe care le-o ”injectează” în vene prin moarte subită la orice mișcare care nu le convine SS-iștilor, în suferința provocată de foamete, boală, frig, muncă până la epuizare, și sadismul doctorului Mengele, iubirea își face loc până ajunge în inima lui Lale și a Gitei.

Iubirea la prima vedere născută în clipa în care Lale pentru prima oară de când lucrează ca Tatowierer își ridică privirea ce le pecetlui dragostea, spre cea căreia trebuie să îi tatueze numărul.

Reușește să-i afle doar numele întru-cât nu se simte pregătită să îi spună mai multe despre ea, nu până în clipa când vor fi din nou liberi.

Ca Tatowierer, Lale este protejat într-o oarecare măsură așa că într-un din zile se împrietenește cu un rus și fiul său care lucrau la construirea unui crematoriu. Cei doi sunt ca o portiță spre lumea de dincolo de gardurile electrizate ale lagărului, iar Lale găsește o metodă prin care poate procura puțină mâncare și medicamente pe care le împarte câtorva prieteni, atât cât poate și cui are mai mare nevoie.

Reușește să facă toate aceste lucruri până în ziua în care este pârât și dus în Blocul 11 unde este torturat de Jakub pentru a afla numele celor care îi dau banii și bijuterii cu care cumpără mâncare.

După zilele de tortură este readus în blocul 7 unde fusese dus prima oară când a ajuns în lagăr. El îi cere soldatului care l-a supravegheat în perioada în care era tatuator și cu care s-a împrietenit într-o oarecare măsură să îi spună Cilkăi doar două vorbe.

Cilka fiind noua prietenă a iubitei sale Gita, dar și protejata comandantului care a ales-o pentru ai oferi plăcere. Cilka află de situația lui Lale și profită de un moment de bunătate al comandantului după o seară de plăcere și îi redă postul de tatuator lui Lale.

Printre toate aceste orori și suferințe, Lale găsește modalitate de a petrece timp și metode cu iubita sa, până într-o noapte în care este trezit de o zarvă mare și descoperă că Gita este urcată într-un camion și dusă… cine știe unde.

Cuprins de panică și durerea pierderii Gitei, aleargă la administrație și îi cere prietenei sale să îl treacă pe lista cu noul transport.

Ce se va întâmpla mai departe cu Lale și Gita, dacă vor fi eliberați sau vor reuși să evadeze veți descoperi citind romanul pe care îl găsiți aici…

https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=679dc67e0&unique=184f69294&redirect_to=https%253A//www.elefant.ro/tatuatorul-de-la-auschwitz_8cb6325f-25d1-4b33-8a11-e85d59a3dd7e&st=tag%201%20tag%202

Nu pot să închei descrirea fără să spun că în toate cele 300 de pagini ale romanul am citit având o puternică senzație de deja-vu, care și astăzi la patru zile după terminarea romanului încă se mai plimbă prin gândurile mele.

Și nu uitați, ”dacă vă treziți dimineața, e zi bună”.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *