Toamnă și copilărie într-un amestec delicios de cafea

Destinul ne pune în palme iubire, prietenie, curaj, determinare, lașitate, greșeli, zile de toamnă reci și ruginii încărcate cu nostalgie.

Tot el ne pune în palme și alegeri ce lasă în urmă goluri, sau de ce nu, ne aduc bucuria mult căutată. 

Destinul ne pune în palme câte un anotimp pentru un nou început sau pentru un sfârșit de drum. 

Cu aceste gânduri îmi începusem ziua de muncă, într-o zi înnourată ce mă încărca sufletește cu multă nostalgie și gol. Un gol ce îmi trezea dorința de a urla, de a țipa pentru a mă elibera.

Dar nu am stăvilit prea mult cu gândul asupra dorinței mele de a-mi descărca sufletul, pentru că pe ușa sălii de terapie a intrat o nouă provocare. 

O clientă mai deosebită cea avea să îmi arate cât este de specială și de la care aveam să îmi readuc aminte de copilărie, de curajul de atunci, de inocența aceea, de puritatea sufletului și a gândurilor, dar și faptul că cititul cărților indiferent de vârstă, este metoda cea mai potrivită pentru autoeducare și autocunoaștere. 

Știu că vă gândiți că este vorba despre o doamnă educatoare sau învățătoare, dar nu este așa, este vorba de o fetiță. 

Savuram o cafea amară și verificam temperatura uleiului pentru masaj, fiind mai frig afară îmi place să folosesc uleiul cald ca să pot “lovi” doi iepuri dintr-o lovitură, musculatura se relaxează foarte ușor, iar eu reușesc să scot contracturile și mai ușor..

Ușa se deschide și în ea se postează o fetiță, întinde mâna și spune:

-Eu sunt, Clarisa.

O privesc uimită, și pe moment mă sperii de seninătatea de pe chipul ei și de modul în care s-a prezentat fără să îmi lase răgaz să o întreb cum se numește.

După ce am terminat prezentările și i-am spus mamei să meargă liniștită la ora de pilates, am fost din nou luată prin surprindere de modul direct în care Clarisa, m-a întrebat dacă îmi place să citesc pentru că îmi văzuse cartea pe micuța măsuță din încăpere.

Pe loc m-am simțit copleșită de o căldură ce-mi inunda inima și m-a făcut să roșesc și să-i zâmbesc micuței, spunându-i că e una din activitățile mele preferate.

Moment în care mi-a spus că și ei îi place să citească. Am profitat de acea informație și am întrebat-o ce carte citește.

Ochișorii i s-au aprins ca niște beculețe și parcă și mai plină de energie și entuziasm s-a pus pe povestit…

Mi-a povestit că citit multe cărți despre animăluțe și că acum citește o carte pentru copii mai mari de zece ani, dar și faptul că în acea carte este prezentată povestea unui tată văduv și a fiicei lui, și greutățile prin care sunt nevoiți să treacă pentru a supraviețui și a publica o carte. 

O carte ce seamnă izbitor cu o altăcarte deja publicată.

M-am bucurat enorm auzind-o cum vorbea despre cititul cărților și cât este de important pentru un copil să citească, și am tot vorbit despre cărți pentru copii până în clipa în care a început să îmi povestească despre cele două pisicuțe ale sale.

Vorbea cu atâta gingășie despre cele două feline și despre modul în care ea le educă și le învață să fie cuminți.

Parcă se transformase într-o mini adultă atunci când îmi spunea că și-a certat pisicuțele până au renunțat să mai zgârie canapeaua.

Moment în care eu, copilărește i-am spus că asemenea pisicuțelor suntem și noi oamenii, de la copii la adulți, trebuie să fim certați atunci când greșim, odată, de două ori, de trei ori… până învățăm că acea faptă nu e o faptă bună și renunțăm la a mai face acel lucru.

Aproape de finalul masajului îmi mărturisește faptul că pentru ea, o fetiță de zece anișori, este foarte important să poată avea încredere în oameni, și ea nu renunță la nici o prietenie chiar dacă se ceartă, sau se supără acea prietenă.

-A fi prieten nu înseamnă să fii tu pe primul loc ci prietena ta, mi-a spus după câteva clipe de tăcere.

Cât de simplu este pentru un copil să ierte cu toată inima și să o ia de la început de fiecare dată, fără resentimente.

Cât de simplă și curată le este inima și dăruirea față de cei din jur.

Cu câtă inocență și voioșie își pun în palmele celor din jur, gândurile dar și lecțiile indirecte.

Am ascultat-o cu mare atenție, am pus întrebări pe toată durata masajului și am povestit aventuri din copilăria mea la țară. 

Ea era fascinată de aventurile copilăriei mele, eu parcă devenisem din nou copil și mă bucuram cu toată inima de acele momente, de noua mea prietenă.

Am absorbit cu nesaț fiecare cuvânt al ei, și mi-am propus să nu uit să iubesc curat, să iert cu toată inima, dar mai ales să nu las niciodată ascuns în vreun buzunar, curajul de a o lua de la capăt după fiecare furtună.

Copii din jurul nostru ne sunt lecții gratuite de curaj, iubire, iertare, dăruire de sine necondiționat. 

Privindu-i și protejându-i și iubindu-i le dăm și mai multă putere de a deveni adulți buni și curajoși de mâine, dar nu uităm de copilul care am fost și noi cândva, dar pe care l-am ascuns în spatele adultului responsabil și mereu pe fugă. 

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *