Astăzi este despre mine,

despre liniștea inimii mele,

despre gândurile care în timp s-au transformat în pietre de moară și îmi trag în jos sufletul,

despre nemulțumirea pe care am adunat-o în bagajul ființei mele,

despre greșelile pe care le-am făcut și pe care încă nu mi le pot ierta,

despre oamenii pe care i-am pierdut din vina mea, sau pentru că așa a vrut destinul,

despre prietenia pe care o ofer sau pe care nu știu s-o ofer,

despre zilele în care mă plâng de tot ce e în viața mea,

despre cuvintele nespuse transformate în frustrări,

despre răutatea gratuită pe care o arunc asupra altora din pură vanitate sau din dorința de a arăta lumii și cealaltă față, a mea sau a lor,

despre regretele care uneori îmi răpesc somnul,

despre egoismul ce i-a amploare,

despre dorul de ceva, nu știu ce anume, ce mă mistuie până lasă-n urmă o mână de cenușă pe care o spulberă vântul,

despre anii în care am râs, am plâns,

despre vocea mea cea afonă care cântă cu însuflețire atunci când sunt emoționată sau chiar mâhnită,

despre dreptul pe care nu-l am pentru a-mi plânge rănile,

despre ajutorul primit sau oferit,

despre dezordinea din sufletul meu,

despre zâmbetul pe care uneori îl urăsc pentru că e urât, dar de care uneori mă mândresc pentru e cea mai neprețuită nestemată,

despre lacrimile care mi s-au uscat dâre pe chip,

despre tot ce am câștigat în schimbul unui preț mult prea scump,

despre poverile pe care le duc în spate pentru că mă complac și găsesc mereu motive în loc de soluții,

despre poezie,

despre paginii aurii,

despre cafeaua amară pe care o savurez în fugă sau citind o carte, sau dimineța lângă trunchiului unui falnic copac în companie,

despre serile în care dansez pentru a mă elibera,

despre momentele în care aș vrea să țip cât mă țin plămânii,

despre îmbrățișările pe care le-am pierdut, dar și despre cele pe care nu mai știu să le ofer,

despre dorințele mele,

despre neputința pe care mi-o însușesc ca pe un zid ce mă limitează și nu îmi permite să îmi depășesc condiția și de a de veni mai bună,

despre gafele ce uneori mă definesc,

despre privirea plină de stele atunci când primesc prietenie și siceritate, dar și când mă bucur de gustul ciocolatei fără a mă simți vinovată pentru că mă voi îngrășa,

despre momentele în care m-am trântit la pământ și m-am desconsiderat doar pentru că m-am lăsat copleșită de eticheta pusă de societate,

despre naivitatea pe care am pierdut-o,

despre visele ce mă fac să zâmbesc chiar și pe stradă,

despre parcul și lacul ce liniștește furtuna din adâncul meu,

despre bocancii pe care îi încalț atunci când vreau să îmi fac loc în viața cuiva,

despre cum roșesc atunci când primesc un compliment, un gest din suflet, sau atunci când mint,

despre mulțumesc pe care l-am rostit sau nu,

despre iartă-mă pe care l-am rostit cu grabă sau chiar deloc atunci când era necesar pentru a vindeca o rană,

despre cum am învățat să accept tot ceea ce destinul îmi pune în cale,

despre zilele în care aș vrea să mă fac mică, mică pentru a trece neobservată,

despre carapacea sub care mă ascund mereu,

despre îndatoririle față de mine și nu de ceilalți,

despre fata care iubește ploaia de vară, marea, zăpada,

despre fotografii cu amintiri de mult lăsate în urmă,

despre femeia care fuge de iubire în brațele iubirii,

despre copilul din mine care își dorește ca nimeni să nu sufere, dar și care plânge și îl întreabă pe Doamne-Doamne de ce unii oameni trebuie să lupte cu handicapul sau cu bolile incurabile,

despre curajul pe care uneori mi-l iau de la luptele celor din jur,

despre cărțile pe care nu le-am citit și nu știu dacă voi reuși vreodată să le citesc,

despre Brașovul drag inimii mele pe care nu l-am vizitat,dar care e pe lista dorințelor de îndeplinit,

despre lecțiile pe care le-am primit sub forma unei povești sau a unei palme,

despre tot și nimic,

despre corpul meu pe care uneori îl urăsc pentru că nu e suplu ca a unei gazele, sau înălțimea mea de minion și nu de fotomodel, dar pe care învăț să-l apreciez așa cum e pentru că mă definește și mă face să fiu ”eu”,

despre prezent și atât.

Astăzi este despre mine cea cu suflet bun și rău, cea urâtă și frumoasă, cea inteligentă și mai puțin inteligentă, cea pesimistă și optimistă, cea încătușată de propriile gânduri și eliberată de ele.

sursa foto:Pinterest

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *