Caută și vei găsi…

Căutam în decursul lin al vieții și în privirea celorlalți ceva, ceva de la care să îmi iau aportul necesar de curaj, de putere cu care să-mi alimentez zâmbetul și să scap de senzația de greutate cu care mă târăsc de la o zi la alta.

Căutam în privirile celorlalți acea strălucire care să-mi șteargă cu buretele oboseala ce-mi cuprinde ființa cu fiecare clipă în care trebuie să pun toate forțele într-un zâmbet sau o frază care să denote optimismul pe care l-am pierdut undeva într-o zi pe un drum.

Mă simțeam atât descumpănită și mă întrebam de ce tocmai acum când începeam să ajung din urmă acea liniște pe care o pierdusem cu ceva timp în urmă, și aici veți spune că fiecare dintre noi avem astfel de momente, și nu spun că nu e așa, dar spun că fiecare dintre noi are propriul mod de a le trăi, de a și le însuși.

Și pentru că nu reușeam să găsesc acel ceva ce căutam, îngerul meu păzitor mi-a adus în cale o doamnă ce mi-a pus pe palme în doar zece minute fără ca eu să întreb, sau să caut să conversez cu dânsa, trei sferturi din viața ei, dar și cum a depășit o boală grea.

I-am absorbit fiecare cuvânt, fiecare expresie a feței, dar cel mai mult am absorbit cu aviditate strălucirea ce se oglindea în privirea ei, optimismul și curajul cu care a înfruntat cancerul, iar acum diabetul, iar vocea ei caldă mi-a încălzit sufletul așa cum doar mama o poate face.

Mă tot gândesc și încep să accept faptul că fiecare pas, fiecare alegere, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare faptă, absolut totul este deja aranjat într-o ordine și se întâmplă atunci când e momentul cu un scop. Un scop pe care probabil pe moment nu-l observăm pentru că suntem mult prea absorbiți de încercarea sau bucuria din acel moment.

Unele evenimente se întâmplă cu scopul de a ne învăța să ne iubim pe noi înșine așa cum suntem cu calități și defecte, să învățăm ne bucurăm de viață fără a face abuzuri dăunătoare pentru noi sau cei din jurul nostru, să învățăm că viața nu are termen de valabilitate însă timpul da.

Alte evenimente se întâmplă tocmai pentru a ne învăța să ne cumpătăm vorbele, să fim mai înțelegători, să renunțăm la egoism, să ne ajutăm reciproc pentru a evolua atât sufletește cât și profesional. Se spune că unde-s doi puterea crește, darămite unde sunt mai mulți…

Și sunt și evenimente care se întâmplă cu scopul de a ne arăta că suntem fragili, că putem crește din și prin iubire indiferent de modul în care o simțim, o oferim sau o primim. E adevărat că fiecare dintre noi e un întreg complex, dar fără iubire, prieteni, familie suntem un întreg pe jumătate gol, pentru că deși e greu să acceptăm suntem dependenți sufletește de iubire și de puterea prieteniei.

Iubirea pentru cei dragi, familie, prieteni, soț, iubit, etc., e sursa puterii noastre de a ne ridica de fiecare dată când unele evenimente trec peste noi ca un uragan furios și ne pun la pământ ca pe un copac cu rădăcini fragile.

Poate că ar trebui să începem să lăsăm deoparte nemulțumirile pe care le strigăm în gura mare, cu priviri la comportamentul neadecvat al adolescenților, tinerilor, bătrânilor, să mai renunțăm la goana după perfecțiunea fizică, la goana după…ceva cu care să umplem golurile sufletești de care ne este teamă să ne ocupăm.

Poate că ar trebui să începem să privim în adâncul nostru și să prețuim ceea ce am creat cu mâinile și voința noastră, să prețuim mai mult oamenii pe care îi avem lângă noi, să prețuim mai mult sănătatea fizică și sufletească.

Fiecare dimineață în care ne putem bucura de aroma cafelei, de un răsărit sau de vremea rece, de partener, de familie, este o șansă pe care ar trebui să o savurăm viața așa cum mi-a spus doamna cu puteri de înger și ochii ca două stele, cu optimism și încredere în iubire și în Dumnezeu.

Și cu această frază îmi dau seama că ultimile trei săptămâni toți cei cu care am intrat în contact și nu au fost puțini, mi-au spus că au reușit să depășească orice moment greu cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că el este totul.

Atunci când simți că nu mai poți caută acel ceva ce simți că te va ajuta peste tot în jurul tău, iar dacă nu găsești nu ezita să ceri și sigur vei primi prin cele mai nebănuite căi.

Astăzi am găsit acel ceva, dar am fost și eu la rândul meu acel ceva ce avea nevoie doamna cu chip blajin, iar asta mi-a făcut inima să tresalte de mulțumire.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *