Gânduri dintr-o altă poveste

În mâinile tale am fost mereu o carte deschisă, dar tu nu ai reușit niciodată să mă citesc. Nu ai reușit să citești nici măcar o pagină în care eram eu în ea, tot ceea ce ai citit a fost ceea ce tu ți-ai dorit să se reflecte în acele rânduri. Ai citit propriile-ți gânduri și dorințe. Ai trasformat cartea sufletului meu și a ceea ce eram eu ca om, ca femeie, ca iubită, în ceea ce doreai tu să ai lângă tine. 

Și de fiecare dată când nu mă citeai mă răneai profund și mă aruncai în necunoscut, mă aruncai în brațele demonilor tăi interiori, iar ei nu făceau altceva decât să mă sfâșie continu până lăsau în urma lor doar o umbră a ceea ce am fost cândva. 

Cartea plină de idei, valori morale, gânduri sincere, sentimente și emoții de tot felul, cartea în care era reflectată o personalitate proprie, unică și de strămutat a devenit într-un suflu o carte cu pagini goale de parcă nimic niciodată nu ar fost scris pe ele. 

Te priveam cum mă țineai în palme și mă priveai cu superioritate și enervare în același timp pentru că ai reușit să stergi ceea ce nu ți-a plăcut, adică totul, dar nu reușeai să mă rescrii așa cum îți doreai. Nu reușeai să mă rescrii pentru că eram prea pustiită, iar penița cu care am conturat frumos povestea sufletului meu a dispărut în neant.

Ai tot încercat să scrii o poveste a personalității tale reflectate în mine, dar parcă nimic nu se lega și uite așa rupeai filă după filă ca un alchimist nemulțumit de rezultatul descoperirilor sale, până te-ai săturat și m-ai aruncat într-un colț gol și plin de praf. 

Am rămas acolo privind în gol multă vreme, nu mai aveam puterea să mă caut, să vreau să-mi rescriu din nou povestea până într-o zi când am zărit lumina de la capătul tunelului și ca multe alte cărți m-am recompus. Nu am reușit să rescriu aceeiași poveste pe care ai șters-o, nu am reușit să scriu nici măcar un sfert din noua mea poveste pentru că încă nu m-am regăsit, încă mă caut prin toate colțurile universului, iar paginile pe care le-ai rupt am încercat să le lipesc la loc și au încă aspectul unor răni greu de cicatrizat.

Însă în timp și cu răbdare voi reuși să rescriu din povestea mea, dar va fi o poveste scrisă într-o carte cu copertele închise. 

Fiecare carte își are propria poveste, iar tu cititorule nu încerca să o schimbi după bunul plac pentru nu vei reuși decât să rupi în bucăți sufletul autorului.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *