Scrisoarea sufletul spre final de an

-Hei, tu… Da, tu cel care mă găzduiește în trupul său. Eu sunt al tău suflet și vreau să te rog să te oprești o clipă din maratonul în care ți-ai transformat viața, sentimentele, zilele, și să mă asculți…

Până acum ți-am dat doar câte un ghiont prin lacrimile ce-ți spălau fața, dar niciodată nu ți-ai întors privirea spre mine, ai continuat să aduni noroi în lăcașul ce cândva îl țineai curat pentru mine și mă încântai cu gânduri senine. Acum. Acum nu mai ai ochi pentru mine, alergi după liniște și fericire, dar pe mine nu mă întrebi cum mi le poți oferi, așa că te rog ia un loc și o cană cu ceai sau cafea și ascultă-mă fără să mă întrerupi.

Ne apropiem de finalul unui alt an adunat în buchetul anilor de viață și aventură pe pământ. În tot acest an te-am urmărit în tăcere. Am fost acolo când ai râs, când ai plâns, când ai citit, când ai muncit, când ai iubit, când ai urât, când ai uitat, când ai iertat, când ai greșit, când ai pierdut, când ai câștigat, când ai învățat să o iei mereu de la început, când ai trăit zilele și momentele ce veneau pe rând în gara vieții tale. Dar nu te-ai oprit să faci o retrospectivă a vieții tale și întâmplărilor din ea, mi-ai tot încărcat bagajul încât acum stă să explodeze și să facă totul fărâme…

Oprește-te o clipă și ajută-mă să fac curat la mine în casă…

Hai să începem cu raftul trecutului…

Când ai de gând să-ți ierți trecutul și să îl lași deoparte într-o cutie? Culege din el doar lecțiile ce te-au ajutat să devii un om matur și stabil cu propriile decizii, un om iertător și înțelegător, și lasă-l deoparte, nu-l mai aduce mereu în prezentul tău, nu te mai împiedica de el. Dacă nu luai anumite decizii atunci acum nu ai fi înțeles ce înseamnă iubirea, iertarea și puterea de a te reconstrui frumos.

Să trecem la raftul cu prietenii…

Când erai mică obișnuiai să îi numești prieteni pe toți acei copii cu care te jucai chiar și câteva minute și apoi nu vă mai întâlneați poate pentru că ei erau de la oraș și veneau la țară doar în vacanță, și nu te lăsai copleșită de plecarea lor din viața ta pentru că nu așteptai nimic de la ei ci te bucurai de prezența și de prietenia lor din momentul acela. Știai să-i îmbraci în amintiri plăcute și vorbeai cu mare drag și entuziasm despre jocurile pe care le învățai de la ei, dar și despre aventurile lor din viața de la oraș ce te fascinau și te făceau să visezi cu ochii deschiși.

Când erai mică deși nu știai, îți era ușor oferi prietenie și să accepți că unii oameni nu stau mult în povestea vieții tale. Ei vin ne oferă clipe de bucurie, curaj, lacrimi, durere, și apoi pleacă ca un tren ce încă nu a ajuns la destinație.

Așa vreau să faci și acum, să iei lucrurile firesc și să te bucuri de moment fără să îți dorești să ții oamenii lângă tine mereu. Dacă ei nu vor pleca, la un moment dat se vor aduna atât de mulți încât nu le vei mai face față și fără să vrei îi vei alunga pentru că mă vor încărca și voi deveni prea greu de dus.

Cei care au ales să plece, au făcut-o pentru că nu mai aveau nimic de scris în povestea vieții tale, iar golul pe care îl lasă în urmă e un gol plin. Un gol plin de lecții de iertare, înțelegere, de curaj…

Oferă iubire, prietenie, dar și libertate oamenilor de a alege cât să rămână lângă tine, pentru că nu toți sunt meniți să-ți fie prieteni pe viață.

Prietenia înseamnă libertatea de a te bucura de celălalt și de a te simți acasă.

Raftul cu iubire…

În ultima vreme ai adunat prea multă iubire, nu ai mai dăruit-o. De ce? Îți este teamă că vei rămâne fără iubire? Nu te teme dragă gazdă, de iubire nu vei seca niciodată. Ai în cufărul inimii, iubire neinfinită pe care o poți dărui tuturor celor care au nevoie de ea.

Lasă iubirea să se răspândească, n-o mai înlănțui, n-o mai chinui și dă-i voie să-și întindă aripile și să zboare.

Raftul cu…gânduri

E final de an dragă gazdă și aș vrea să te rog să lași în urmă toată ura pe care ai adunat-o, toate resetimentele față de tine și de unii oameni care au luat parte la câteva capitole din viața ta.

Uită tot răul pe care l-ai încasat fără să te poți apăra.

Cere iertare celor cărora le-ai greșit cu sau fără voie.

Cereți iertare ție însăți pentru toate clipele în care ți-ai reprimat liberatatea de a trăi după cum ți-a dictat inima.

Achită datoriile morale pe care le ai față de tine însăți.

Nu mai judeca după aparențe, sau după faptele celor din jur, pentru că nu știi ce anume i-a împins spre drumul respectiv, nu știi ce i-a făcut să fie mai selectivi, poate aparent mai răi, nu știi care este motivul pentru care au luat anumite decizii. Nu ai dreptul să judeci pe nimeni nici măcar pe tine însuți.

Lasă în urmă teama de a alerga după propriile vise, teama de ați îndeplini dorințele, teama de a fi criticat.

Iubește-te mai mult și iubește viața și tot ce-ți aduce în cale.

Acceptă greșelile pe care le faci și încearcă să le remediezi.

Ascultă cu atenție lecțiile mute pe care ți le oferă destinul și pune-le în practică în fiecare zi.

Muncește cu drag pentru a înflori nu pentru a supraviețui.

Atunci când obosești oprește-te pentru câteva momente și odihnește-te.

Nu-ți împovăra sufletul cu nemulțumirile celor din jur.

Citește mai mult. Citește orice.

Dăruiește mai mult din timpul părinților, bunicilor, celor dragi inimii tale, dacă nu-i poți vizita des, sună-i în fiecare zi măcar două minute. Pentru ei acele două minute sunt cea mai de preț comoară, dar și pentru tine.

Timpul zboară nu-l irosi plângând după ce a fost sau nu a fost.

Nu sta acolo unde nu te simți bine primită, acceptată pentru ceea ce ești și cu ești.

Nu sta lângă oamenii care văd doar greșelile tale și ți le pun mereu dinaintea ochilor.

Nu accepta să fii subestimată, poate nu ești cea mai perfectă persoană, dar sigur ceea ce faci o faci cu sufletul și asta o transformă în imperfecșiune perfectă.

Nu mai alerga după fericire, ea lângă tine prin familia ta, prin copii tăi, prin prietenii care te susțin la orice oră și la orice pas.

Dăruiește un zâmbet sau chiar mai multe zi de zi chiar și atunci când te simți secătuită.

Nu-ți mai ascunde iubirea față de cei dragi.

Ajută ori de câte ori poți, chiar și cu un simplu sprijin pentru a traversa strada.

Bucură-te de natură, de răsărit, de apus, de culorile cerului, de oda ploiii, de valurile mării, de mirosul curat de munte, de culorile copacilor, de mireasma îmbătătoare a florilor, de zăpada ce scârțâie sub talpa ghetelor tale. Bucură-te de șansa pe care o ai de a lăsa în urma ta o amprentă a simplității și a bucuriei.

Când te simți singur cere o îmbrățișare, dar apoi învață să o și dăruiești.

Când vrei să te plângi, nici tu nu știi de ce anume, gândește-te la acei oameni care în momentul acesta duc o luptă crâncenă cu o boală incurabilă, la acei copii care nu mâncat nimic azi și poate dorm în frig, la acei copii abandonați în spitale sau orfelinate. Ei nu au tot luxul pe care îl ai tu și cu toate astea nu se plâng și nu vor mai mult, vor doar o fărâmă din ce ai tu și poate nu te face fericit.

Nu din vina lui Dumnezeu se întâmplă toate nedreptățile din lume ci din vina noastră, din vina lăcomiei unora și din vina lipsei de interes din partea altora. Dumnezeu nu ne pune în traistă, dar ne aduce în cale oameni dispuși să ne ofere o mână de ajutor, depinde de noi dacă vrem să perseverăm sau dacă vrem să ne înecăm în frustrare dând vina pe El de tot ce nu e bine în viața noastră.

Învață să pierzi cu fruntea sus pentru că nu tot ceea ce ai pierdut a fost un lucru bun fără de care nu poți trăi.

Familia e iubire și iertare.

Ridică-te după ce ai căzut și nu căuta vinovați pentru căderea ta.

Învață să dăruiești și să primești.

Scrie unui prieten de mult lăsat în urmă și cere iertare pentru lipsa ta din viața lui.

Nu pune pe primul loc orgoliul, el îți va aduce singurătate.

Înconjoară-te de oameni cu suflet bun, sinceri și simpli care îți oferă liniște sufletească.

Pe unde treci să lași în urma ta o mică amprentă a personalității tale și a sufletului tău.

Nu uita că ești un izvor ne secat de iubire, iertare și putere.

Pune punct unui capitol și începe să scrii un altul cu mai multă seninătate, cu mai multă iubire și dăruire.

Dragă gazdă îți mulțumesc pentru că m-ai ascultat și pentru că încerci să mă ajuți la curățenie. Sper din adâncul meu de suflet ca în anul următor să poposești mai des pe la mine și să mă asculți, să nu mă mai împovărezi atât de mult.

Semnat al tău suflet

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *